În Şerpărie

se dedică Prinţesei Cic

Când sunt pur, sunt puternic

Când sunt fără vină, sunt fericit.

Şi atunci chiar de mi-ar fi retezat capul

Carnea mea ar dispărea liniştită

Adăpostind un popor fericit de insecte.

Ies pe stradă

Şi strada e o cămilă împuşcată şi răsturnată la pământ

Fiecare băştinaş e o gheară

Fiecare femeie e un muşuroi de furnici

Dorinţele lor caută să traverseze în şir de pe umerii lor pe

umerii mei

Dar eu înaintez prin ninsoarea de mingi de foc

Protejat de propria nevinovăţie.

Sunt murdar de sângele meu

Ţin în palmă numai inima mea

Şi mai degrabă aş ridica într-o suliţă

Căpăţâna mea. Nu a ta.

Dar nu urca neinvitat pe insula mea.

Pentru ce să pieri prea devreme?

Pe tărâmul acesta toţi bărbaţii beau alcool până când capetele li se deşurubează

Chelnerul mută craniul unuia

Pe umerii bărbatului imediat următor

Şi fiecare bărbat se întoarce acasă la femeia lui străină

Pe tărâmul acesta toate femeile sunt ansamblate

Din piesele împrumutate de la alte douăzeci de femei

Inviţi una dar sar cu tine în pat

Şi picioarele balerine ale Plissetkaiei

Şi nasul plin de păr al vrăjitoarei

Şi ciorchinele de sâni al zeiţei fertilităţii

Ai mângâiat una, le-ai mângâiat pe toate.

Le-ai mângâiat pe toate, n-ai mângâiat nici una.

Fiindcă mirările lor declaraţiile lor

Pieile lor

Nu-s umplute decât cu cocoloaşe din pânză de păianjen

În faţa ferestrei mele sunt montate mari rampe

Pe care sunt ridicate femeile

Care vor să li se înlocuiască fundul

O pereche de sâni frumoşi

Călătoreşte într-o lună prin anatomiile a cincisprezece

femei

Şi