Până la un anumit punct l-am susţinut pe Gheorghi Obreja. Adică am spus că omu' are dreptate când strigă că PC trebuie să primească un colegiu electoral la Brăila. Şi asta pentru că aşa era corect, aşa se stabilise în urmă cu un an, când a luat fiinţă Alianţa de Centru Dreapta (PNL plus PC), la nivel naţional.

Dar, după cum bine ştim deja, în politică orice înţelegere este făcută pentru a fi încălcată, mai ales când în faţa ta se află un maciu-piciu ca Obreja şi al său PC de 2 bani.

Ziceam că, omeneşte vorbind, m-am situat cumva de partea lui Obreja în această problemă privind candidatura PC la Brăila. Asta până mai ieri, când am văzut cât de egoist şi nehalit poate fi acest Gheorghi Obreja. Nu, nu mi-am făcut nicio secundă iluzii că lui Obreja i-ar păsa de soarta PC Brăila, dar parcă nici nu m-am gândit că lăcomia unui neica-nimeni, la urma-urmei, poate fi cât China. Recitiţi, vă rog, declaraţiile făcute de Obreja, zilele trecute, în cadrul unei conferinţe de presă, când a anunţat că se gândeşte să-şi ia jucăriile şi să plece la PPDD. Asta dacă nu i se va garanta că o să prindă un os de ros, din partea USL, în judeţele Prahova sau Suceava. Tot timpul când vorbeşte, Obreja o face la persoana întâi singular: "eu să primesc...", "mie să mi se ofere...", "eu vreau să...". În toată povestea asta cu candidatura, persoana lui Obreja este importantă. Obreja este cel care trebuie salvat, protejat şi răsplătit cu un post de parlamentar, de parcă cine ştie ce mare personalitate ar fi el. PC-ul poate să se ducă pe copcă, dă-l în mă-sa pe gheaţă!, important este ca el, nesemnificativul Obreja, să fie admis în Parlament, în sesiunea de iarnă, din 9 decembrie 2012. Iar ceilalţi membri ai PC Brăila (10, 15 sau câţi naiba or fi) trebuie să înţeleagă că acum e momentul să se sacrifice, să facă un soi de piramidă umană, pe care să se poată căţăra până în vâr