Înainte să vină să cânte în România, am prins-o, într-un scurt răgaz, la Paris. Şi deşi vara era pe sfârşite, n-am întrebat-o cu ce proiecte aşteaptă toamna, ci cum e septembrie la Paris
Alergare cu căştile pe urechi
- Oamenii atenţi la natură spun că după jumătatea lui august începe toamna. Cerul îşi schimbă culoarea, devine şi mai albastru, frunzele încep uşor să se îngălbenească şi berzele fac repetiţii de zbor. La Paris, toamna vine la fel?
- Vine cu răcoare, cu nori pufoşi, suspendaţi pe cer, şi cu vânt subţire care aduce cu el miros de iarbă proaspăt tăiată şi, uneori, de ploaie.
- Ce privelişti ţi se aştern în faţa ochilor când deschizi dimineaţa fereastra?
- Eu am o şansă extraordinară! Locuiesc în Montmartre şi trăiesc exact în ritmul naturii. Văd, literalmente, sezoanele cum se succed, pentru că în faţa ferestrei mele se aşterne un parc imens. Dimineaţa deschid larg fereastra, respir adânc şi îmi las privirea să coboare peste parc. Uşor, încep să observ detaliile, mă uit ce s-a mai schimbat. La primele ore e plin de fotografi în Montmartre, care profită că scările sunt goale, că biserica străluceşte în soare şi e roz... Primăvara sunt momente când parcul tot e şi el roz... Vara e minunat, că nu văd nici un vecin, atât de deşi sunt copacii, iar prin septembrie, când se răresc un pic frunzele, încep să zăresc turiştii cum urcă. Apoi, când scade un pic temperatura, culorile toamnei sunt ameţitoare, o simfonie de nuanţe de verde, galben, oranj, brun... O minunăţie! Şi e încă şi mai frumos când pomii se scutură şi lasă pe jos un covor foşnitor, multicolor... Ca acum, când venind spre Paris de la Grenoble şi privind afară, am realizat că a venit toamna.
- Cititorilor noştri le-ar plăcea, cu siguranţă, să ştie cum se desfăşoară o zi din viaţa ta la P
