Juan Arias, "Dialoguri cu Paulo Coelho”, tra­ducere de Mihaela Săcuiu, Editura Philobia (tel. 0746/49.25.59), 216 pag.

Nu sunt o admiratoare a lui Coelho. Am citit conştiincios trei dintre romanele traduse şi înşelătoarea lor "profunzime” filosofică mi-a sunat a tinichea poleită. Scriitorul mi se pare în cel mai bun caz un soi de Borges pe înţelesul copiilor (el declară că Borges îi e idol). Dar fiindcă multe milioane de oameni se dau în vânt după poveştile lui, pretind că le-au schimbat viaţa şi văd în el mai mult decât un scriitor, un guru, nu pot să-l ignor ca fenomen social şi cultural. Ştiind că şi la noi are numeroşi fani în­cântaţi de "căile spirituale” ce li s-au revelat în para­bolele lui, cartea de convorbiri m-a făcut curioasă. Juan Arias e gazetar la ziarul spaniol "El Pais” şi are în bibliografie mai multe volume de interviuri cu per­so­nalităţi de marcă, de la Papa Ioan Paul al II-lea şi lau­reatul Nobel José Saramago, la filosoful Fernando Savater. Pentru a înregistra dialogurile cu Paulo Coelho, jurnalistul a fost invitat de acesta în 1998 la casa lui de pe plaja Copacabana din Rio de Janeiro. Acolo, când nu voiajază cu lunile în jurul lumii, în turnee de promovare a traducerilor, "magicianul” se odihneşte activ scriind alte poveşti despre "noii aventurieri ai spiritului” şi "războinici ai luminii” care luptă cu necunoscutul pentru împlinirea unui vis. "Eu cred că o explicaţie a succesului cărţilor mele e faptul că datorită lor ajungi să te recunoşti în aceşti cău­tă­tori de aventuri ale spiritului. Cărţile mele sunt pline de semne care să te ajute în acest sens”. Iar punctul final al aventurilor e dumi­rirea că drumul cu în­cer­cările lui şi căutarea sunt cele care îţi forjează un nou eu şi te schimbă în bine. El însuşi se descrie ca un ase­menea pele­rin şi pretinde că tot ce po­vesteşte e bazat pe expe­rien­ţe personale. Din în­tre­bă­r