Faptul că actualul guvern nu a blocat achiziţia de avioane multirol americane este demn de remarcat, dar dacă Ponta îşi imaginează că poate să-i cumpere pe americani cu 12 mărgele F16 se înşală grav. Pe de altă parte, ruşii nu pot fi mulţumiţi indiferent ce şi cât le oferi. Din păcate, şansele ca Ponta să înveţe aceaste două lecţii fundamentale sunt aproape nule, având în vedere că prim ministrul aplică „doctrina Năstase" în politica externă.

Din închisoare, unde se resimte după marile încercări existenţiale prin care a trecut în ultima vreme, Adrian Năstase publică un serial de anvergură geopolitică, intitulat exhaustiv „Lumea, americanii şi noi" în care îşi expune cu invidiabilă seninătate viziunea despre lume, istorie sau politica globală şi reflectează asupra relaţiilor României cu marile puteri în general şi cu Statele Unite în particular. În mod cu totul remarcabil, „concepţia despre lume şi viaţă" a lui Năstase nu pare să se fi schimbat încă de pe vremea când publica articole de specialitate în presa comunistă iar credinţele sale despre mersul politic al planetei par să fi rezistat neschimbate şi mandatelor de ministru de externe şi premier, ceea ce aruncă o lumină revelatoare asupra acestor perioade. Năstase se percepe pe sine drept un politician şi/sau gânditor pragmatic, adânc ancorat în Realpolitik, pentru care relaţiile internaţionale sunt întotdeauna definite exclusiv de interese şi niciodată de valori. Astfel, spre sfârşitul anilor '70, după semnarea Acordurilor de la Helsinki, Adrian Năstase scria articole de drept internaţional în care atrăgea atenţia autorităţilor comuniste că drepturile omului pot fi şi sunt utilizate de Occident drept instrumente de ingerinţă şi/sau influenţă în politica internă a statelor blocului socialist cu potenţial efect destabilizator - celebra teorie a submarinelor, reluată mot-a-mot după '89. Lui Năstase nu pă