Un fost coleg, absolvent şi el al facultăţii de Politologie a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, mi-a oferit un exemplu concret despre promptitudinea cu care USL a început să-şi plătească serviciile prestate de unii cetăţeni în campania electorală. Colegul mi-a prezentat modul cum ăla care a fost ales îl recompensează pe cel ce i-a ridicat, cu o pupătură voinicească în inima curului, procentul electoral.
Iată mecanismul, ilustrat printr-un exemplu. Unul dintre fruntaşii USL a candidat la primăria oraşului Iaşi. Cum e normal în astfel de situaţii, în sprijinul lui s-a alcătuit o listă cu personalităţi, care-l ridicau în slăvi. Fără glumă, chiar îl ridicau, deşi candidatul e un redus la etajul sprijinit pe gât. Printre semnatari, nume grele pe plan local şi naţional. Tatăl regizorului Mungiu, regizoarea Beatrice-Clitorice Rancea, antrenorul Lucescu, scriitorul M.R. Iacoban... Nume cunoscute.
Printre ele, şi un anume Alexandru Dobrescu. Un proaspăt pensionar de la o bibliotecă locală puţin umblată, un tip şters, care a scris acum câteva decenii două-trei cărţi prăfuite de uitare. Un anost intelectual, o ştersăciune perfectă.
În iunie, alegerile au avut loc. Mai prin câteva pacheţele cu cadouri date alegătorilor, mai prin nişte artificii scamatoreşti scoase din mânecă, insul din USL a câştigat primăria oraşului. Şi a venit momentul festiv al ciolanului.
Ca un mare cavaler, alesul nu i-a uitat pe cei care l-au ajutat. Pe Dobrescu, de exemplu, l-a recomandat cui trebuie. Astfel că ştersăciunea şi anostăciunea s-a trezit – ţineţi-vă bine ! - director al Institutul Cultural Român din Paris.
Acolo, îl aşteaptă trai nineacă pe banii ţării, nu ai primarului din Iaşi. Frumos i s-a mai indexat pensia. În loc să-şi numere bănuţii amărâţi de fost bibliotecar, omul o va freca în buricul Parisului, privind galeş spre bunăciunile din Place Pigalle. @N_
