”Gafa” lui Traian Băsescu, din septembrie anul trecut, când a prezentat presei imagini din elicopter cu dezastrul ecologic de la Roșia Poieni ca fiind de la Roșia Montană a devenit memorabilă. Că Traian Băsescu nu ”greșise”, ci a creat intenționat diversiunea, am arătat la vremea respectivă (aici): președintele României știa că fotografiile reprezintă iazul de decantare al exploatării de cupru de la Roșia Poieni (nu al celor de aur de la Roșia Montană), pentru că vizitase anterior Cuprumin și zona.

Care era scopul prezentării acelor imagini? Susținerea unei alte minciuni, mult mai mari, conform căreia, la ora actuală, la Roșia Montană există deja un dezastru ecologic pe care doar proiectul celor de la RMGC l-ar putea rezolva, statul român neavând bani pentru așa ceva. Ideea e absurdă în sine: refacerea distrugerilor aduse mediului prin crearea de distrugeri de câteva sute de ori mai mari (e ca și cum te-ai duce la stomatolog să-ți repari una sau două măsele cariate, iar acesta îți dă jos toți dinții și-ți pune în loc o proteză, fie ea și din aur, desigur și cu diferențele de cost aferente). Cât de mare este, însă, această minciună? Cazul privatizării Petrom. Cine plătește ecologizarea

Articolul lui Costi Rogozanu despre privatizarea Oltchim (mai exact referințele/link-urile din articol, aici și aici) mi-au reamintit de această minciună a propagandei RMGC, susținută în mod public de Traian Băsescu (inclusiv printr-o altă minciună, de genul ”confuziei” dintre Roșia Poieni și Roșia Montană). Este vorba de procesele dintre OMV-Petrom și statul român, care prezintă ”coincidențe” aproape perfecte cu cazul Roșia Montană.

Mai exact. Grupul OMV-Petrom a dat în judecată statul român la Curtea Internațională de Arbitraj de la Paris, solicitând 91,6 milioane de lei (aproximativ 22 de milioane de euro), pentru că a efectuat lucrări de ecologizare pe care s-ar