* Îl cheamă Traian Ghinescu, a fost dascăl de ţară şi are 100 de ani *
"Ce vânt v-a adus până aici? Pe cine mai interesează astăzi poveştile mele? Nu vedeţi că toată presa e plină numai de scandaluri politice?” Îmi strânge mâna ferm, privindu-mă ţintă în ochi. "Of! Că nu-i mai satură Dumnezeu de-atâta lăcomie şi răutate! Haideţi, poftiţi!”.
Bătrânul din faţa mea a împlinit în primăvara trecută 100 de ani. Un secol de viaţă, doldora de amintiri şi istorie! Îl cheamă Traian Ghinescu şi a fost cândva cel mai cunoscut învăţător din judeţul Prahova. A format şi educat mii de copii, mulţi dintre ei ajunşi mai târziu oameni importanţi, a ridicat din temelii două şcoli, a primit zeci de distincţii, premii, medalii, a fost elogiat ani la rând în ziarele vremii, pentru strălucita lui vocaţie şi pentru harul său ieşit din comun. "Slujitor de aur al şcolii româneşti”, "Ultimul haretist”, "Domnul Trandafir al judeţului Prahova”, "Dascălul învăţământului prahovean”, "Un model al şcolii româneşti”, "Învăţătorul perfect”. Sunt doar câteva titluri de cărţi şi articole care l-au răsfăţat, evocându-i harul şi dăruirea. Şi totuşi, nimic din toate astea nu i-au clintit vreodată modestia. "Eu nu am făcut lucruri ieşite din comun, ci doar lucruri obişnuite, dar le-am făcut cu maximă dăruire, din toată inima. Am iubit enorm copiii şi şcoala, iar asta mi-a dat întotdeauna putere să trec peste greutăţile vieţii”.
M-a aşteptat îmbrăcat impecabil, într-un costum gri şi cravată asortată. Zâmbeşte suveran, cercetându-mi atent fiecare gest, fiecare nuanţă a privirii. Pe 27 aprilie a împlinit 100 de ani, dar pentru el asta nu înseamnă nimic. Ca şi până acum, viaţa lui merge mai departe, cu bune şi rele. "Faptul că am împlinit vârsta asta mă lasă indiferent. Privesc doar cu o oarecare curiozitate evenimentul ca pe un fenomen ciudat al naturii”. Râde frumos şi
