De departe, aerul este cel mai important "aliment” al omului. Bucureştenii au un regim dramatic în acest sens: inspiră, potrivit ecologistului Nicolae Rădulescu Dobrogea, "cel mai îmbâcsit gaz municipal din Europa”, care, prin intermediul plămânilor, ajunge să se insinueze în toate organele.
Pe lângă compoziţia naturală a aerului, alcătuit din azot (circa 80%) şi oxigen (aproape 20%), gazului vital i se mai adaugă o serie de "E”-uri urbane, greu de monitorizat. Nicolae Rădulescu Dobrogea, un luptător redutabil al societăţii civile din România, preşedinte al "Eco Civica” - o asociaţie din topul celor care incomodează autorităţile iresponsabile din capitala României - face o necruţătoare analiză a situaţiei din "parohia” realesului primar general, Sorin Oprescu. În loc să îndepărteze gazele otrăvitoare produse de traficul auto, prin construirea de autostrăzi inelare (ring roads), la fel ca în celelalte capitale europene, domnul Oprescu are neinspirata idee de a construi "străpungeri” prin Ciurel, Buzeşti şi Berzei, aducând sute de mii de automobile în centrul oraşului, şi odată cu ele, o veritabilă ameninţare cu moartea prin poluare.
"Praful depăşeşte în Bucureşti şi de peste trei ori concentraţia maximă admisibilă”
- Care sunt "E-urile” care otrăvesc viaţa bucureştenilor, domnule Rădulescu Dobrogea?
- Există foarte multe adaosuri toxice la reţeta naturală a aerului, dată de Dumnezeu. În Bucureşti zburdă pe străzi şi carosabil, prin parcuri şi imobilele de locuit, pe spaţiile verzi oxizii de azot, monoxidul de carbon, hidrocarburile nearse de motoarele defecte ale autovehiculelor - acestea din urmă coagulate sub numele de benzen. Vom lua ca exemplu praful, măsurat de staţiile Agenţiei pentru Protecţia Mediului din Bucureşti. Acesta depăşeşte şi de peste trei ori concentraţia maximă admisibilă. Nu intrăm în a
