Scrisoare deschisă către o colegă de pagină
Stimată Maria Andrieş; înainte de a vă felicita pentru articolul de ieri, ca şi pentru convorbirea cu matematicianul Liviu Ornea, îmi permit confratern să vă transmit o idee mult mai presantă: ăştia - şi prin ăştia înţeleg: patronii, managerii, antrenorii, jandarmii, dragomirii - vor să ne imbecilizeze şi, simultan, să ne silească la intelectualism acolo unde nu e cazul. Vă propun să nu intrăm - cum se zicea pe vremuri, în această provocare, pe care azi, cu un termen mai puţin complicat, o putem califica drept o şmecherie. Instabili psihic, megalomani şi mitomani pe cît de mitocani, ei numesc, cu tupeul unor parveniţi în cultură, metafore şi ironii inofensive o încălcare grosolană a celor mai elementare şi naive mesaje afişate pe orice stadion european: Nu rasismului! Nu violenţei! Repet: ei ne iau drept nişte imbecili! Şi noi, civilizaţii cu ceva lecturi la bază, ce facem? Venim cu contraironiile noastre la şmecheriile lor! Venim cu ermetismul lui Ion Barbu, poetul, nu caricaturistul mei preferat…
Credeţi că vor alerga să citească “Riga Crypto şi lapona Enigel”? Îi va durea în cot şi în şapcă. Sînteţi dispusă la a face dostoievskianism cu autocritica domnului Gabi Safta, pe care nimeni din loja şefilor săi nu l-a sunat să-i urle în ureche: “Termină, bă, că avem şi noi ţiganii noştri!” Ba din contră… au curs şampania şi sfidările neroade la adresa rivalilor care îşi închipuie că mai pot lua titlul, arbitrul Balaj - mai an o jagardea în slujba bozgorilor - a fost consacrat drept cel mai bun din România, fiindcă a dat două penaltyuri pentru Pandurii şi nici unul pentru “ungurii” care nu aveau nici un ungur în echipă… Invers, bozgorul patron îl va scoate din Europa pe acelaşi Balaj şi îl va propune DNA-ului pentru afacerile sale direct legate, desigur, de neacordarea unui penalty. Ăstora ce le dăm să cite
