- Editorial - nr. 189 / 28 Septembrie, 2012 In anul 2009 prezentam primul volm al monografiei "Capusul de Campie". Vorbeam atunci despre rolul intelectualului unei localitati satesti in colectivitatea rurala, in acea acceptiune a ASTREI de odinioara si a indrumarilor profesorului Dimitrie Gusti, care, printre modelele de adevarata tinuta, ne lasa monografiile de la Sant si Dragus. Ardeleni, fiind acel "gand dus pana la capat" _ cum ne caracteriza Lucian Blaga _, Mihai Stavila, Lucia Zamfira Stavila, Laura Alexandra Pui, raspunzand tocmai criteriilor pe care trebuie sa le indeplineasca o monografie, dupa indrumarea profesorului Gusti, ca o necesitate in viata unei colectivitati, ne-au lasat cartea _ document istoric, pe perioada 1947-2010, ca semn pe rabojul vremii, in istoria (magistra vitae) atat de framantata a asezarilor ardelenesti: "Monografia Capusului de Campie". Opera unei familii, aici unde-si afla obarsiile unul dintre corifeii Scolii Ardelene _ Petru Maior, "Monografia Capusului" demonstreaza, incontestabil, ca toate fac parte din existenta noastra, chiar "obsedantul deceniu" si "era ticalosilor" _ cum denumea Marin Preda acest segment din trecutul nostru si al Romaniei anilor '50. Intr-un tot unitar istoric, de la Burebista, Decebal, Mircea cel Batran, Stefan cel Mare, Iancu de Hunedoara, la Mihai Viteazul, Cuza, Carol I, Ferdinand I _, totul face parte din trecutul, din existenta noastra ca popor european, mereu de straja aici, la Portile Rasaritului, in anii 1918 si 1919 ostasii Romaniei salvand inima batranului continent de invazia bolsevica a bandelor rosii ale lui Bela Kun, omul lui Vladimir Ilici Lenin. Calea de la prima Unire, de la 1600, a lui Mihai Viteazul, care, in "pohta ce-a pohtit”, a unificat pentru prima oara pamanturile romanesti, la Primul Razboi Mondial si la Unirea cea Mare, de la 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia, urmata de naster