O bună parte din lucrările reunite şi oferite de Muzeul Naţional de Artă al României publicului interesat de artă şi/sau istorie în expoziţia "Mitul naţional. Contribuţia artelor la definirea identităţii româneşti, (1830-1930)", vernisată joi 13 septembrie 2012 (şi deschisă până pe 13 februarie 2013) au fost, sunt şi vor fi reproduse în manualele de istorie a românilor. Pentru câteva simple şi solide motive.

În primul rând, pentru că, exceptând basorelieful Columnei lui Traian, dacii de pe Arcul lui Constantin, ambele de la Roma, câteva gravuri şi stampe medievale păstrate în pinacotecile occidentale, la care se mai pot adăuga portretele votive ale voievozilor noştri conservate de-a lungul secolelor pe pereţii bisericilor, în sălile Palatului regal din Bucureşti se află expusă cam toată iconografia de care dispune istoria noastră. Un alt motiv ar fi acela că viziunea pictorilor şi sculptorilor români care au creat în a doua jumătate a secolului XIX imaginile-simbol ale marilor figuri şi momente ale trecutului se va înscrie mereu pe linia tonului optimist-patriotic, educativ-eroic, iar pe alocuri exaltat-naţionalist din manualele noastre de istorie, oricât de alternative ar fi ele. În fine, poate nu ultimul dintre argumentele prezenţei acestor lucrări în imaginarul naţional oferit copiilor şi adolescenţilor este forţa plastică, măiestria artistică, inspiraţia compoziţiilor, portretelor şi alegoriilor istorice semnate de marii clasici ai picturii româneşti care le-au conferit dintotdeauna credibilitate şi au entuziasmat spiritele privitorilor.

Lăudabila şi temerara intenţie a organizatoarelor expoziţiei, Monica Enache şi Valentina Iancu, beneficiare ale strălucitei expertize istorice aparţinând profesorului Lucian Boia, cuprinde sub acelaşi generic al mitului naţional nu doar subiectele istorice, dar şi cele legate de satul şi ţăranul român,