Rinichii săi, la numai 38 de ani, erau ca stafidele. O femeie a murit iar ea, împreună cu altă „norocoasă”, trăiesc azi și se roagă pentru sufletul donatoarei anonime.
N-apuci s-o întrebi nimic și Maria turuie pe nerăsuflate: „Pe 9 octombrie 2003 m-a născut a doua oară și am o soră de rinichi! Aveam glomenulonefrită cronică... Mi se uscau rinichii! Slăbeam. Să vă arăt o poză!”. În fotografie îți zâmbește o femeie subțirică. „Purtam măsura 38 și mă îmbrăcam de la copii! M-am trezit bolnavă...”, oftează femeia. Boala a fost galopantă: „În decembrie 2000, aveam creatinină trei miligrame și după cinci luni era 13! Normală era 1,5. M-au trecut pe lista de transplant!”.
Trei ani a așteptat sărmana pâna s-a găsit un donator compatibil. Daniela, colegă de suferință, a luat al doilea rinichi. De atunci sunt surori de sânge. De sângele altuia. În 2010, 2.418 persoane așteptau un donator e rinichi. Acum doi ani erau 7.500 de persoane care făceau dializă. 14 inși de pe lista de așteptare a unui transplant renal au murit în acel an. În același an, 453 de români așteptau un ficat compatibil și 166 o inimă nouă.
Citiți mâine, în ediția tipărită a Evenimentului zilei și, după miezul-nopții, pe www.evz.ro,un reportaj despre drama și norocul unor femei care trăiesc pentru că a murit altcineva.
