In urma cu peste 10 ani, un neobosit critic de teatru japonez, Eisuke Shichiji, familiarizat cu festivalurile de teatru din Europa, i-a sugerat lui Yoshinari Asano, directorul companiei Kaze din Tokyo, sa se duca la Chisinau pentru a vedea spectacolele create de Teatrul "Eugène Ionesco". Merita sa vedeti ce teatru extraordinar se poate face intr-o tara mica si saraca, pare sa le fi spus atunci distinsul critic celor de la Kaze, care au urmat sfatul si s-au dus sa asiste la una din bienalele de teatru organizate de regizorul Petru Vutcarau in capitala Republicii Moldova. Asa s-a nascut o pritenie din cateva revelatii.
Japonezii au descoperit efectiv, la Chisinau, un minunat festival de teatru cu spectacole de mare calitate venite din multe tari, dar mai ales au descoperit trupa teatrului "Eugène Ionesco" si talentul proteic al lui Petru Vutcarau. S-a intamplat deasemenea ca una din piesele mele sa fie programate la acea ora la Chisinau si sa-i cunosc si eu pe japonezi. Trupa Kaze a continuat sa exploreze spatiul de cultura romanesc si s-a dus sa vada teatru la Bucuresti si la festivalul de la Sibiu. Greu de spus ce i-a impresionat atat de mult pe japonezii de la Kaze in Moldova si in Romania, dar pentru ei aceste doua tari au devenit doua repere culturale importante, mai mult decat Franta sau Germania unde au calatorit deasemenea.
Probabil ca japonezilor le plac paradoxurile. Iar faptul ca tari sarace pot avea un teatru bogat i-a incitat sa invete din experienta acestora. De atunci calatoriile deasupra Siberiei, intre Tokyo si Chisinau, intre Tokyo si Bucuresti, au continuat intr-un ritm alert. Eu insumi am fost invitat sa scriu piese pentru compania Kaze si sa asist la festivalurile lor. Daca mi-ar fi spus cineva, in tinerete, ca Japonia va fi una din tarile pe care o voi strabate cu cea mai mare asiduitate, nu l-as fi crezut. Ori iata ca la inc
