Fiecare criza financiara majora are propriile caracteristici definitorii, insa in ceea ce priveste atat originea, cat si consecintele, astfel de cazuri sunt foarte asemanatoare. De fiecare data exista initial o lunga perioada de excese legate de asumarea de riscuri financiare, iar creditarea scapa de sub control.

Acest comportament se dovedeste in cele din urma nesustenabil si asistam la reversul violent al procesul de expansiune a creditarii, generand pagube economice catastrofale, iar de regula dureaza multi ani pentru a remedia aceasta situatie. Nu exista o solutie rapida in cazul recesiunii cauzate de criza financiara, scrie The Telegraph.

Totusi, actuala criza este unica intr-un aspect: cresterea exploziva si generalizata a indatorarii publice. Intr-o masura mai mica sau mai mare, toate economiile avansate care au fost direct implicate in criza au suferit acelasi fenomen, cel al urcarii datoriei publice la niveluri de neinchipuit anterior.

Sigur, au existat cateva situatii in ultimele doua secole in care tari individuale au inregistrat datorii nationale mult mai ridicate, raportat la PIB, insa aceastea au coincis aproape in totalitate cu razboaie mari, iar simpla demobilizare a fost suficienta pentru corectie.

In prezent, cresterea scazuta combinata cu cheltuielile publice mari asociate cu imbatrinirea populatiei ameninta sa inrautateasca semnificativ problema.

Nici marii economisti politici, precum John Maynard Keynes, Friedrich Hayek si Karl Marx, nu detin raspunsuri la aceasta problema.

Un discipol al lui Hayek ar argumenta ca aplicarea solutilor propuse de Keynes ar inrautati mai degraba situatia, mutand responsabilitatea din partea creditorilor spre bilantul public, incercand sa solutioneze criza prin salvarea sistemului bancar si angajandu-se in cheltuieli contra-ciclice.

Totusi,