Răspunsul la întrebarea din titlu pare, la prima vedere, simplu: în principiu, oricine este interesat de literatură şi posedă fondurile necesare, fie instituţie, fie persoană particulară.
În realitate, lucrurile sunt mai complicate. Complicaţia se datorează faptului că un premiu (fireşte, nu numai literar) implică ideea de autoritate profesională. Aşadar, nu chiar oricine e îndrituit să acorde premii.
În anii din urmă, nu puţine instituţii sau persoane particulare din afara ariei literare au dorit să acorde premii, dar, fără excepţie, ele au apelat la instituţii de profil, cum se spune, pentru a furniza jurii independente şi competente.
Ceea ce înseamnă că premiile nu se acordă, aşa zicând, în mod direct, ci prin intermediul unor oameni de meserie. Autoritatea premiului de aici decurge. Şi ea este întărită de valoarea în timp a laureaţilor, cu alte cuvinte, de tradiţie. Sunt premii care apar şi dispar, dar şi unele care se impun. Doar cele din urmă contează.
În concluzie, aş spune că bunăvoinţa le face onoare creatorilor de premii, dar că ea nu consacră nici premiul, nici pe laureaţi, dacă nu sunt îndeplinite anumite condiţii, din care am numit doar câteva.
Un comunicat recent de presă de pe un site lung şi pretenţios - http//;www.acadecu.ro/premiul-literar-augustin-fratila-p1.html - ne informează că Asociaţia Casa de Cultură „lansează prima ediţie a Premiului literar Augustin Frăţilă 2011, în valoare de 10.000 de euro". Semnează Mario De Mezzo, preşedintele susnumitei asociaţii. Problema este că n-am auzit niciodată până acum de domnul De Mezzo şi de asociaţia d-sale. O prezentare prealabilă ar fi fost necesară, între altele, şi pentru a cunoaşte sursa banilor. Cu atât mai mult cu cât suma promisă nu e de ici, de colo. Ştim, în schimb, cine a fost cel care dă numele premiului, Augustin Frăţilă, poet şi cantautor s
