Atata vreme cat puterea politica isi pastreaza caracterul nelimitat, agentii ei vor fi recrutati exclusiv dintre acei oameni care vor si care pot sa isi asume decizii moralmente discutabile. Cu alte cuvinte, clasa politica va fi compusa din indivizi a caror umanitate lasa de dorit in aproape toate privintele. „Probabilitatea ca oamenii aflati la putere (intr-un stat colectivist, n.m. S.C) sa fie indivizi carora le-ar displace detinerea si exercitarea puterii este egala cu probabilitatea ca o persoana cu o fire extrem de blanda sa capete slujba de biciuitor-sef pe o plantatie cu sclavi", scria, acum 60 de ani, economistul american F. H. Knight. Reflectia de mai sus mi-a revenit in memorie atunci cand am aflat ca numai 15 la suta dintre romani mai au incredere in partidele politice. Un asemenea vot de blam acordat partidelor este, cred, expresia unei aversiuni tot mai radicale fata de puterea politica. Aceasta pentru ca partidele sunt, la urma urmei, principalele instrumente de manifestare si distribuire a puterii politice. Pentru a explica acest fenomen, trebuie sa arat mai intai ce legatura exista intre puterea politica si morala curenta. De regula, noua ne lipseste fie timpul, fie stiinta necesara pentru a sesiza legatura dintre caracterul limitat sau nelimitat al puterii si tipul predominant de morala din cadrul societatii. Totusi, caracterul nelimitat al puterii politice are consecinte devastatoare asupra moralitatii. S-a vorbit mult despre consecintele interventiei statului in economie, dar nu numai sfera deciziilor economice private este afectata prin interventia statului. Si, in plus, consecintele morale ale interventionismului au fost rareori clarificate. De fiecare data cand puterea politica isi transgreseaza limitele si isi aroga dreptul de a interveni in viata privata a indivizilor, agentii puterii sunt obligati sa ia aproape zilnic decizii moralmente discu