Probabil că mulţi dintre cei care vor citi articolul alăturat despre moda fără sex vor privi cu scepticism, ba unii chiar se vor oripila şi se vor împotrivi vehement bărbaţilor în fustă şi modelelor androgine ori transsexuale.

Parcă îmi şi aud prietenii de sex masculin trântindu-mi, cu indignare: „Da' ce, eu sunt gay, să port fustă?!".

Dar, în ciuda exceselor mai mult sau mai puţin artistice pe care le fac designerii în colecţiile lor, tendinţa de efeminare a bărbatului este clară. Nu doar pe podium, ci chiar şi pe stradă. Deja nu ne mai frapează la bărbaţi sprâncenele arcuite şi evident pensate (care nici nu mai sunt la modă, după cum spun stiliştii), nici ochii conturaţi cu negru, nici colanţii, nici culorile pastel ori rozul ţipător.

De altfel, toate aceste tendinţe în moda masculină sunt o revenire a stilului glam rock din anii '70, al cărui reprezentant de marcă era David Bowie.

De altfel, mi s-a întâmplat nu o dată (şi sunt convinsă că nu doar mie) să privesc cu admiraţie în metrou o siluetă feminină conturată cu o pereche de pantaloni mulaţi şi să constat apoi că respectiva siluetă este, de fapt, a unui bărbat.

Nu ştiu dacă e bine sau e rău că, în materie de vestimentaţie, nu mai există o limită clară între sexe. Dar ştiu sigur că nu mi-l pot imagina pe tata strecurându-se pe furiş în dulapul mamei şi împrumutând una dintre nenumăratele ei fuste, cu care să meargă la o bere cu prietenii.