Implicarea făţişă a Rusiei în conflictul politic care a paralizat, vara aceasta, România nu mai are nevoie de nici o demonstraţie. Intraţi pe pagina de internet a radioului Vocea Rusiei, care recunoaşte cu mândrie că "modelează imaginea Rusiei în străinătate din 29 octombrie 1929 şi până azi" pe banii poporului sovietic şi ulterior ai celui rus şi o să găsiţi zeci de texte în care liderii USL erau fie criticaţi pentru "defetismul" de care au dat dovadă în lupta contra lui Băsescu, fie aplaudaţi pentru contraofensive, fie lăudaţi pentru curajul de a da de pământ cu europenii Barroso, Merkel, Reding sau americanii Gitenstein şi Gordon. Toate semnate de românul neaoş "Valentin Mândrăşescu".
Singura întrebare rămasă relativ în umbră este dacă Rusia a pus la bătaie nu doar condeiul lui Mândrăşescu, ci şi ceva ruble pentru a susţine victoria puciştilor împotriva instituţiilor care, luptându-se pentru revenirea lui Băsescu la Cotroceni, s-au luptat, de fapt, pentru propria supravieţuire. Însă chiar şi acest detaliu este irelevant.
Pe bani sau din convingere, cei care, mânaţi de la spate de propaganda străvezie a Sluzhba Vneshney Razvedki, principalul serviciu de spionaj de la Moscova, au demonizat parteneriatele României cu Uniunea Europeană şi Statele Unite şi i-au transformat pe liderii vestici în principalii inamici ai ţării au făcut pe deplin jocul unui Rusii din ce în ce mai frustrate că istoria trece pe lângă ea.
Întrebările esenţiale la care nu s-a răspuns încă încep cu "de ce?".
De ce a renunţat Kremlinul să-şi folosească doar agenţii săi de influenţă care, discret, dar eficient, nu vorbesc de bine Rusia, dar ne amintesc constant, din 22 decembrie 1989 încoace, de când au răsărit miraculos în studiorile TVR sau în redacţia Scânteii, îmbrăcaţi în puloverele revoluţiei, cât de ticălos este Occidentul, că nu ne vrea decât răul şi că Rom
