Regizorul filmului „Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu“ face o analiză a situaţiei politice din ultimele luni
Andrei Ujică soarbe dintr-un espresso fără zahăr şi-şi aprinde ţigara de foi Por Larranaga. Deşi trăieşte în Germania din 1981, în ultimii ani se întoarce din ce în ce mai des în România. „Aş spune că nu mai sunt «din afară»", povestea regizorul în octombrie 2010, la scurt timp după ce „Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu" avea premiera pe ecranele româneşti. Într-un articol despre film apărut în „New York Review of Books", criticul Jim Hoberman scria că „«Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu» este filmul cu care Ujică se întoarce acasă".
„Weekend Adevărul":Sunteţi unul dintre oamenii de cultură care au luat poziţie în ultimele luni faţă de mersul politic al României, aţi început o serie de postări tematice pe contul de Facebook. Ce a declanşat dorinţa de a scrie?
Andrei Ujică: Mă aflam la Karlsruhe, la Universitate, când a izbucnit scandalul legat de trecerea abuzivă a ICR-ului în subordinea Senatului. Am simţit nevoia să reacţionez, iar cea mai rapidă formă de a interveni azi în discursul public este prin reţelele sociale. Drept pentru care mi-am făcut un cont de Facebook şi aşa mi-am deschis aceste „caiete electrice".
Postările sunt trecute ca aparţinând fie caietelor, fie unui jurnal şi altor surse: din „Calendarul Cultural Român" sau din „Programul estival al Operei Române", din seria „Prizonier în pubela română"... Sursele sunt fictive?
M-am pomenit, deodată, în situaţia unui om care face note zilnice, însă cum eu n-am practicat niciodată genul confesional, m-am plictisit repede de persoana întâi şi aşa m-am gândit să mă declar posesorul unei colecţii de jurnale, din care am început „să citez". Astfel, puteam fi într-o zi microbiolog, într-alta cosmonaut, într-alta virolog. Apoi am adăugat un număr indefinit de „Caiete
