Ion Costea a jucat pentru Rapid când Steaua şi Dinamo nu existau în fotbalul românesc

Luni seară, la Steaua - Rapid, Naţional Arena a fost un iad. Jigniri, bannere rasiste, jucători atacaţi de suporteri, finanţatori pe maşină, ăsta e peisajul fotbalului românesc din secolul XXI. La 14 kilometri distanţă, în Pajura, doar varul proaspăt de pe faţada blocului reabilitat termic te ţine în prezent. Într-unul din apartamente, un strat de praf acoperă trecutul şi suvenirurile adunate de un om în cei 100 de ani de viaţă. Da, aţi citit bine, un secol!

"Nu răguşiţi, nu vă agitaţi, mâine fiare vechi trebuie să strigaţi!", scria pe un banner afişat de galeria Stelei. Ion Costea nu a văzut bucata jalnică de pânză.

Vederea îi este slăbită şi nu se mai uită la meciuri, dar în mod sigur nu are prea multe de pierdut. "Nici nu ştiu prea bine ce s-a întâmplat luni între Rapid şi Steaua. Am auzit doar că ne-au bătut în ultima secundă şi că suporterii s-au purtat urât. Pe vremea mea, galeriile nici nu se înjurau şi nici nu se băteau", a fost reacţia lui Costea.

A jucat la Rapid până în 1947. În acelaşi an se înfiinţa CCA, iar un an mai târziu Dinamo. Atunci s-a retras şi Ion Costea. Ieşită dintr-un război de 4 ani, România trecea printr-o criză profundă, mult mai adâncă decât cea actuală, însă oamenii din tribune nu aveau încrâncenarea de acum. "Nu mai înţeleg rivalităţile din fotbalul actual. Pe vremea noastră eram prieteni toţi. Şi jucătorii, şi antrenorii, şi suporterii. Eu am jucat aproape un deceniu la Rapid, dar am simpatizat mereu şi cu Venus. Da, îmi erau dragi pentru că aveau, la fel ca noi, o superechipă", a rememorat Costea vremurile când toleranţa era normalitate.

Costea are o sută de ani, nu mai aude, dar este mult mai lucid decât o întreagă generaţie de conducători, cea actuală, din fotbalul româ