Cu junglele luxuriante, dealurile verzi şi apele turcoaz ale Lacului Tanganyika, Burundi încearcă să atragă turişti, însă forţele rebele şi găştile de puşti înarmate dau bătăi de cap guvernului şi nu numai.

În urmă cu cinci ani, am vrut foarte mult să ajung în ţinutul african cu vedere la apele turcoaz ale Lacului Tanganyika. Mă incita faptul că ieşise dintr-un război civil şi că guvernul se chinuia să încurajeze turismul, promovând cu paşi timizi uluitoarea frumuseţe naturală a micii republici aflate între doi titani africani: Tanzania şi Republica Democrată Congo.

Imaginile cu mici plăceri nevinovate, printre care o ceaşcă de cafea proaspăt măcinată, bananele prăjite, frigăruile suculente cu fructe şi creveţi, nu au reuşit totuşi să convingă, iar turiştii nu se înghesuiau nici atunci şi nici acum. Este adevărat că guvernele din Canada, SUA şi Australia nu recomandă vizitele în Burundi, venind cu exemple care te furnică pe şira spinării.

După alegerile din 2010, atacurile armate au devenit un obicei, din păcate. Anul trecut, pe 19 iulie, nouă oameni au fost ucişi într-o confruntare care a avut loc în provincia Cibitoke între poliţie, armată şi trăgători neidentificaţi. Iar în septembrie, 36 de alţi nevinovaţi au fost omorâţi într-un bar foarte popular din Gatumba, foarte aproape de capitala Bujumbura.

Atacuri violente ale foştilor soldaţi, ale forţelor rebele şi ale unor găşti de puştani împotriva lucrătorilor umanitari sau a străinilor sunt la ordinea zilei. La fel şi furturile. În plus, prezenţa refugiaţilor care care se întorc din Rwanda şi Tanzania acumulează tensiuni.

Cei mai mulţi locuitori din Burundi trăiesc într-o sărăcie lucie Foto: photoland

În capitala Bujumbura

Din nu ştiu ce motiv, Burundi acordă turiştilor viză direct la frontieră, doar pentru trei zile şi... 40 de dola