În ultimul timp, premierul României încearcă să arate supușilor că este un om decis, hotărât, că este un om care are principii și nu se abate de la ele indiferent cine i-ar sta în față. Asta după ce în fața lui Barroso a făcut sluj acceptând toate condițiile pe care acesta i le-a fluturat, chiar dacă unele erau curat anticonstituționale sau antieuropene.

Acolo, domnul Ponta nu a știut să ridice piciorul si să își marcheze teritoriul, a schelălăit lăsându-se pe spate, udându-se pe burtică precum un Puppy de o lună jumătate. Și și-a mai udat burtica și când l-a vizitat Secretarul Secretarului de Stat al Statelor Unite ale SUA și i-a spus că trebuie să îl accepte pe Băsescu în scaun dacă ține la scaunul propriu. Și atunci s-a stropit pe burtică chiar ceva mai mult pentru că SUA e totuși SUA. Și ca să nu vadă lumea cât de mult s-a udat, în momentul în care Parlamentul dădea verde reîntoarcerii lui Băsescu la raportul CCR, domnul Ponta, ca și Crin, s-a dat ascuns vre-o săptămână, ca să nu fie acasă și să nu îl întrebe lumea de ce e ud pe burtică. Crin, după ce s-a trezit din beția puterii, a avut o tresărire și a încercat să joace rolul lui Zorro, fluturând o sabie boantă înspre frau Merkel, don Barroso și mister Gitenstein. Bineînțeles nu pentru că voia să-i provoace la duel ci pentru a arăta gugustruților că are antigel în instalație.

Până recent, Ponta nu dăduse semne de bărbăție și se simțea dator poporului. El rămăsese în ochii poporului cu imaginea cățelușului întors pe spate ud pe burtică. Uite că s-a ivit ocazia să revină în patru labe: privatizarea Oltchim cu banii lui DD, cu tot circul mediatic, cacealmaua lui DD, bâlbele guvernului, graba privatizării, presiunea FMI care ordonă privatizarea la termen fix fără să se intereseze dacă timpul acordat dă posibilitatea respectării controalelor și procedurilor necesare. Cacealmaua pe care a luat-o cu