La SLAST (Suplimentul literar-artistic al Scânteii tineretului), în anii ‘80 ai secolului trecut, în plină dictatură comunistă, era mai multă libertate de exprimare decât la Antena 3, în prezent.
Revista se afla sub protecţia lui Nicu Ceauşescu, căruia îi plăcea să apară în faţa opiniei publice ca un nonconformist prin raportare la părinţii săi. Ion Cristoiu, conducătorul SLAST, folosea inteligent această situaţie, făcând o publicaţie atrăgătoare (ceea ce în timpul comunismului era interzis!). Colaborau la ea scriitori valoroşi, tineri pe atunci: Mircea Dinescu, Stelian Tănase, Carolina Ilica, Mircea Cărtărescu, Traian T. Coşovei, Mariana Marin, Mircea Nedelciu şi mulţi alţii. Eu lucram chiar în redacţie şi, în calitate de critic literar, mă ocupam de "poşta redacţiei" (primeam 800-1.000 de scrisori pe lună).
*
Scriitorii care se perindau prin redacţie au adus cu ei o atmosferă boemă. Într-o perioadă în care în România veselia era suspectă, la SLAST se schimbau replici pline de umor şi se râdea din toată inima (în alte redacţii din sumbra Casă a Scânteii – azi, Casa Presei Libere – ziariştii aveau figuri invariabil grave). Îmi aduc aminte ce i-am răspuns odată unei tinere care îmi adusese primele ei versuri şi se aşezase dezinvoltă cu fundul ei (frumos) pe biroul meu, deasupra unor dosare cu manuscrise.
– Domnule Alex. Ştefănescu – mi-a spus ea cu aplomb– dacă îmi publicaţi o pagină de versuri mă culc cu dvs.
– Bravo domnişoară – i-am răspuns eu – adică vreţi să vă fac două servicii!
Într-o bună zi şi-a făcut apariţia în redacţie o tânără prozatoare excentrică, Carmen Francesca Banciu, purtându-şi copilul de numai câteva luni întrun coş de nuiele. A intrat în încăperea rezervată lui Ion Cristoiu şi, fiindcă el nu se afla acolo, s-a gândit să-l aştepte, aşezând coşul cu bebeluşul pe biroul lui şi luând loc într-un fotoliu. După un ti
