Muzeul din Ianca a inaugurat o secţie de etnografie într-o casă ţărănească veche de 100 de ani, mutată de la Oprişeneşti.
Imobilul este tipic zonei Ianca, pentru perioada de la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX. Pentru realizarea acestei inedite secţii de etnografie, Muzeul Ianca a muncit timp de doi ani, a strâns în jurul lui comunitatea şi a reuşit strămutarea casei. "Acum se poate vedea rodul muncii de doi ani şi se pot admira frumuseţile artei populare, găzduite de casa-muzeu, multe dintre ele necunoscute tinerei generaţii: soba oarbă, cuptorul de pâine, ţestul, vârtelniţa, cofa, putineiul, lada de zestre, lămpi cu petrol, război de ţesut, dar şi scoarţe de perete şi de aşternut", a declarat custodele muzeului, prof. Ioan M. Bărbuceanu.
Alături de Muzeul din Ianca, în acest demers au fost şi Asociaţia cultural-istorică "Muzeul", Fundaţia "Bălaşa", parohiile din Ianca şi Oprişeneşti, comitetele de părinţi de la Grupul Şcolar "Nicolae Oncescu" şi Şcoala Oprişeneşti.
Muzeul din Ianca a inaugurat o secţie de etnografie într-o casă ţărănească veche de 100 de ani, mutată de la Oprişeneşti.
Imobilul este tipic zonei Ianca, pentru perioada de la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX. Pentru realizarea acestei inedite secţii de etnografie, Muzeul Ianca a muncit timp de doi ani, a strâns în jurul lui comunitatea şi a reuşit strămutarea casei. "Acum se poate vedea rodul muncii de doi ani şi se pot admira frumuseţile artei populare, găzduite de casa-muzeu, multe dintre ele necunoscute tinerei generaţii: soba oarbă, cuptorul de pâine, ţestul, vârtelniţa, cofa, putineiul, lada de zestre, lămpi cu petrol, război de ţesut, dar şi scoarţe de perete şi de aşternut", a declarat custodele muzeului, prof. Ioan M. Bărbuceanu.
Alături de Muzeul din Ianca, în acest demers au fost şi Asociaţia cultura