Siguranta nationala este un concept complicat, delicat si periculos. Pentru a avea sens, el trebuie sa defineasca foarte clar ce intelege prin "natiunea" de a carei siguranta se ocupa. Siguranta nationala are nevoie de un obiect al muncii definit nu doar foarte clar, ci si in mod democratic. Altfel, va deveni ostatica unor grupuri private de interese.

Prea putina siguranta nationala atrage riscul dizolvarii autoritatii statului, urmata de abandonarea cetatenilor sai la cheremul unor grupuri private de interese, interne sau externe. Invers, prea multa siguranta nationala atrage riscul sufocarii democratiei si dictaturii.

Romania este mai curand amenintata de primul dintre aceste doua riscuri. Statul nu gaseste echilibrul intre democratie si autoritate, cu rezultatul ca romanii sufera un continuu proces de pauperizare si alienare, in fata jafului implacabil al gruparilor oligarhice care controleaza economia, Parlamentul si majoritatea mass media.

Problema de baza ramane de a stabili cine este "natiunea" si cine-i ameninta siguranta. Cele cateva milioane de salariati romani, platiti cu cele mai mici salarii medii lunare din UE, pot fi considerati ca fiind "natiunea"? Dar cele cateva milioane de pensionari care si-au consumat viata in regimul comunist, muncind ca sclavii pe plantatie, iar astazi au pensii de bataie de joc?

Copiii din mediul rural care merg zilnic, pe jos, multi kilometri pana la o scoala darapanata, fara apa, canalizare si incalzire, pot fi considerati ai "natiunii"?

Miile de bolnavi inghesuiti ca sardelele in spitale sordide sunt si ei parte a "natiunii"? Dar multele mii de persoane care au murit in ultimii 20 de ani in accidente rutiere, pe drumuri inguste si supraglomerate, in asteptarea unor autostrazi niciodata terminate de la un capat al altul al tarii, carei "natiuni" au apartinut cand er