IAŞI. Şi-o fi făcut destui duşmani doamna Rancea de când a preluat şefia Operei ieşene, dar parteneriatul său cu publicul ieşean pare unul extrem de solid. „Vino mai repede, că deja e mai rău ca la Revelion“, îmi spune aseară o prietenă aflată în trecere pe Ştefan cel Mare. Conform Jandarmeriei, mai bine de 7000 de ieşeni au ieşit din casă pentru a merge la… Operă. Pentru al doilea an consecutiv, Opera realizează un fapt ieşit din tiparele locale: îşi respectă misiunea în faţa întregii comunităţi, nu numai a celei melomane.
Cel puţin ultimul an şi jumătate ne-a demonstrat că atunci când sunt organizate evenimente culturale de anvergură, de popularizare, lumea nu stă în case la reluarea filmului de pe PRO TV. Vreţi arii celebre sau trupe din anii ’80 care s-au ieftinit aşa tare că şi le permite până şi domnul Coman de la Primărie? Gusturile edililor noştri, atunci când s-a pus problema să creeze evenimente se reflectă zi de zi în gropile din oraş şi în ochii maidanezilor. Dar ce te faci că. până acum, nici o altă instituţie culturală ieşeană nu a catadicsit să îşi imagineze măcar, înainte să o facă Beatrice Rancea anul trecut, că ieşeanul vrea în aer liber mai mult decât mici, bere şi moaşte? Că populaţia unui oraş este multi stratificată, nu este compusă doar din alegătorii cuminciori care reconfirmă o dată la patru ani aceleaşi figuri în fruntea Iaşului?
Fapt remarcabil, dar care nu ar trebui să intre în sfera excepţionalului. În vreme ce experimentul cultural, abordarea spaţiului neconvenţional, popularizarea unor genuri muzicale grele se manifestă de ani mulţi în alte oraşe ale ţării, în special în cele din Vest, dospeala noastră moldavă cu propensiuni paşoptiste ne ţine în continuare pe loc.
Peste doar câteva zile se va deschide şi stagiunea la Teatrul Naţional, odată cu un spectacol care va reinaugura Sala Mare a celebrei clădiri. Un moment a
