Dan Diaconescu anunță că va scoate trei milioane de euro, îi va pune în saci și se va prezenta cu ei la poarta Oltchimului, fluturându-i pe sub ochii oamenilor de acolo. Pentru a-i forța mâna lui Ponta să semneze vânzarea pachetului majoritar de acțiuni în condițiile lui. Sorin Oprescu forțează în același timp, în Consiliul General al Capitalei alocarea a unui milion de euro pentru echipa de handbal feminin a Oltchimului. Experiența a cel puțin 100 de milioane de euro băgați suplimentar într-un mod cel puțin dubios în Arena Națională i-a șoptit un lucru: cârcotelile trec, anchetele jurnalistice se uită, vin alegerile și oamenii îl votează cu două mâini. Ce mai contează că factura a fost dublă? Avem stadion civilizat cu pulanele de jandarmi? Avem. Să curgă voturile atunci.

De la faza cu pungi cu făină, zahăr și ulei s-a trecut direct la faza cu sacii cu bani. Să nu ne mai complicăm cu alimente. Dan Diaconescu e pe cai mari. Că o ajunge sau nu președinte are mai puțină importanță. Atâta vreme cât formațiunea lui aproape sigur va prinde Parlamentul e suficient pentru a se considera scăpat de problemele cu legea. Niște ani de libertate fac oricum mai mult decât niște milioane de euro. Unde mai pui că, odată ajuns în Parlament cu un procent cu care să poată negocia în forță între Putere și Opoziție (oricare vor fi ele), poate fi îndreptățit să spere că-și va recupera ”investiția”.

Sorin Oprescu joacă mai calculat. Oricum, nu o face pe banii lui. Ci pe bugetul și nervii bucureștenilor. A învățat din înfrângeri și are mai multă răbdare. E genul celui care își pregătește loviturile majore cu mai mulți pași înainte. Cedează teren adversarilor, lăsându-le impresia că e un partener slab, care ar putea fi oricând eliminat, dar care lovește când ți-e lumea mai dragă.

Unor împătimiți ai poker-ului s-ar putea să le placă o asemenea înfruntare, între un expert al