Steaua a învins cu 2-1 după ce a fost condusă, reuşind să depăşească o echipă solidă care a avut de partea sa şi-un public minunat
Cine căuta război aseară, la Ploieşti, pe "Ilie Oană", a făcut-o degeaba, asta dacă lăsăm de-o parte coregrafia gazdelor. Steaua - Petrolul a fost un meci de fotbal. Un joc bun, chiar, deşi tehnic nu a excelat, dar încrâncenarea, ritmul şi disciplina etalate au încântat.
Rednic îi ameninţa pe roş-albaştrii înaintea jocului, iar încrederea pe care "Puriul" o afişase şi-a găsit explicaţia în startul exploziv al fotbaliştilor pe care îi pregăteşte. Fără Cristea şi Grozav, probabil cei mai alintaţi fotbalişti ai Petrolului, dar şi fără vreun distrugător veritabil la mijlocul terenului, gazdele au mers ţintă spre poarta lui Tătăruşanu. Hamza (6) îl curtează pe Tătăruşanu cu un şut de la 20 de metri, din lovitură liberă, dar ratează ţinta, iar apoi Marinescu se sperie de ieşirea portarului Stelist la 11 metri (7) şi nu reuşeşte să-şi păcălească fostul coleg. Bokila încearcă şi el o şarjă, dar, singur la 40 de metri, este ajuns până în careu de Chiricheş, îşi închide unghiul şi şutează în plasa laterală (16). Aclimatizarea steliştilor se dovedea astfel dificilă. Cumva normal, pentru că, să fim serioşi, orice neutru prezent aseară printre cei 14.000 de fani ai Petrolului poate depune mărturie fără riscul sperjurului că pe "Ilie Oană" se pot turna filmele cu scene din iad.
Roş-albaştrii au însă anvergură şi chiar dacă morişca pregătită de Reghecampf dă în gol când şi când, calitatea jucătorilor poate fi decisivă şi atunci când contorul greşelilor neforţate făcute de stelişti este dat peste cap. Chipciu dă primul tonul, ca mai mereu în ultima vreme. Şutează de la 16 metri (23), Bornescu respinge neconvingător, dar Nikolic, venit pe respingere, îl ia la ţintă pe portar, iar Galamaz respinge de pe