TIMISOARA. Daca un magistrat sau un procuror a dovedit rea-credinta in administrarea unor probe sau in pronuntarea unei sentinte, atunci ei pot fi trasi la raspundere.

Proiectul de lege ce obliga judecatorii si procurorii sa raspunda material pentru greselile profesionale savarsite cu buna stiinta, prin nesocotirea normelor de drept material sau procesual, continua sa mentina incordate relatiile dintre Ministerul Justitiei si Consiliul Superior al Magistraturii. Varianta propusa de CSM, destul de alambicata pentru a fi la indemana justitiabilului de rand, a fost amendata de Ministerul Justitiei, prin functionarul din cadrul ministerului, Lidia Barac, fosta presedinta a Curtii de Apel Timisoara.

Daca, initial, forul de conducere al magistraturii din Romania a propus ca repararea unui prejudiciu cauzat de o eroare judiciara sa poata fi invocat doar daca acea eroare a fost constatata, in urma rejudecarii cauzei, printr-o hotarare irevocabila, ulterior s-a decis completarea prevederilor legale cu definirea relei-credinte, care este vazuta ca o incalcare voluntara a normelor de drept cu scopul prejudicierii unei persoane. Aceasta forma a raspunderii materiale a magistratilor a fost amendata de Ministerul Justitiei, pentru a fi eliminate echivocurile din text si a face mult mai simpla tragerea la raspundere a judecatorilor si procurorilor corupti.

“Exista o grava neglijenta atunci cand judecatorul sau procurorul nesocoteste din culpa, in mod grav si nescuzabil, normele de drept material sau procesual, urmarind sau acceptand prejudicierea unei persoane. Atat in cazurile de natura penala, cat si in celelalte, statul raspunde pentru erorile judiciare. Statul se poate indrepta impotriva magistratului prin actiunea in regresie doar daca se face dovada intr-un tribunal ca magistratul a savarsit eroarea judiciara ca urmare a unei grave neglijente sau di