In scop terapeutic, de la lemnul dulce, cu denumirea stiintifica Glycyrrhiza glabra, planta iubitoare de lumina si soare, care creste, de obicei, in albiile secate ale raurilor, se foloseste radacina, foarte bogata in zaharuri, de cateva ori mai dulce decat zaharul.
Preparatele din radacina de lemn dulce se recomanda in reumatism si artrite, dismenoree, ulcer gastric, traheita, faringita, bronsita, constipatie, calculoza renala si biliara, hirsutism, infertilitate, reactii alergice si matreata.
S-a constatat ca radacina de lemn dulce, folosita din cele mai vechi timpuri ca remediu impotriva tusei, contine numerosi compusi chimici, care asigura sanatatea stomacului, a sistemului respirator si chiar osos.
Radacina de lemn dulce se administreaza sub forma de infuzie combinata, tinctura si pulbere. Infuzia combinata se obtine punand de seara, la macerat, trei, patru lingurite de lemn-dulce intr-o cana de apa. Dimineata se filtreaza si lichidul rezultat se pune deoparte. Peste planta ramasa se toarna o cana de apa clocotita si se lasa sa se raceasca. Dupa racire, infuzia se filtreaza, apoi se combina cele doua extracte, obtinandu-se astfel un preparat ce poate fi folosit atat intern, cat si extern.
Infuzia combinata se recomanda impotriva tusei uscate si a bronsitelor, cate una, doua cani pe zi, dar si impotriva matretei. Ca sa scapi de matreaza, dupa ce te-ai spalat pe cap, fa o inmuiere a parului, de cinci minute, intr-un lighean, cu infuzie de lemn dulce.
Tinctura din radacina de lemn dulce se poate prepara si acasa si poate fi folosita timp de doi ani de la data la care a fost culeasa planta. Se pun la macerat zece linguri de planta maruntita, intr-o jumatate de litru de alcool de 70 de grade, timp de doua saptamani, intr-un borcan inchis ermetic.
La sfarsitul intervalului, continutul borcanului s