Alegerile legislative din Georgia sunt de o importanţă capitală pentru viitoarul acestei ţări care priveşte spre Occident dar nu se poate desprinde de anumite mentalităţi caucaziene, precum şi altele moştenite din era sovietică. Partidul actualului preşedinte Mihail Saakachvili era considerat pînă nu de mult favoritul sondajelor dar formaţiunea miliardarului Bidzina Ivanichvili nu mai poate fi ignorată în peisajul peisajul politic georgian.

Mihail Saakachvili este, trebuie spus, şi omul pe care mizează occidentalii, întrucît adversarul său, care s-a îmbogăţit făcînd afaceri în Rusia, nu este chiar credibil cînd spune că doreşte integrarea Georgiei în Uniunea Europeană şi în Alianţa Atlantică. Si partidul lui Mihail Saakachvili este însă uzat după 9 ani de exercitare a puterii, de la "revoluţia roz" din 2003 cînd a fost alungat din funcţia de preşedinte Eduard Shevarnadze, fost, printre altele, ministru de externe în ultimii ani ai Uniunii Sovietice, sub Gorbaciov. Din 2008 încoace Mişcarea Naţională Unificată condusă de Saakachvili a dispus de o majoritate confortabilă în Parlament, de 119 locuri din 150. Indiferent însă de rezultatul alegerilor de astăzi, Georgia a adoptat între timp o nouă Constituţie care-i transformă configuraţia la nivelul deciziei şi al executivului: mai precis, preşedintele va avea ceva mai puţine puteri şi vor creşte cele exercitate de primul ministru şi de parlament. Tot anul viitor preşedintele Saakachvili va trebui să se retragă de pe scena politică întrucît i se încheie cel de-al doilea mandat şi, conform aceleiaşi Constituţii, nu are dreptul să candideze pentru a treia oară la prezidenţiale. Deci putem spune că într-un fel sau altul se încheie o epocă în Georgia, aceea a revoluţiei roz, după cum s-a încheiat şi în Ucraina epoca revoluţiei oranj. Bilanţul acestei perioade este plin de contraste. O anumită dinamică economică es