Există o întrebare care, dincolo de măruntele întâmplări ale forfotei politice din aceste zile, pluteşte în aer şi merită o reflecţie. Cine e la putere şi cine se află în opoziţie în frumoasele zile ale începutului de toamnă românească? Deşi am traversat o vară plină de tentative de clarificări, un răspuns ferm nu îmi pare deloc la îndemână. Conduce USL? După bumbăcelile primite de la Barosso şi Vivianne Reding, în amontele acestor zile, pe caniculă, n-aş băga mâna în foc. Gestionarea situaţiei marcate de nemulţumirile din iarnă şi din primăvară, prin destituirea avocatului poporului, prin noua suspendare a preşedintelui şi prin alte câteva manevre şi marafeturi nu a fost un succes. Geaba a mişcat iute şi tăios alianţa PSD cu PNL în planul politicii interne. Pe plan european ceea ce s-a petrecut a fost un dezastru. Rezultatul a fost ieşirea la referendum degeaba a mai multor milioane de oameni, creşterea enervării publice, săparea mai adâncă a gropii ce îi desparte pe „ai lor" de „ai noştri" şi, în cele din urmă, replierea cu capul pe labe a insurecţionalilor din jurul lui Ponta şi Antonescu.

De partea cealaltă, Traian Băsescu, PDL şi, dintr-o dată, multiplicaţii lui susţinători, au obţinut certitudinea că 7,5 milioane de inşi din totalul alegătorilor fac indigestie la ideea defilării în continuare cu Omul de la Cotroceni, părintele patriei şi unicul campion al democraţiei în ţărişoara noastră. Şi chiar aşa este. Băsescu apare astăzi mai clar ca un campion al democraţiei, cu două condiţii: să fie el reprezentantul prin excelenţă al acesteia, orice ar fi, şi având drept prieteni şi garanţi ai viziunii lui pe şefii UE şi ai SUA cu condiţia să nu se zbată pentru România, ci să accepte politicile acestora fără a crâcni în propria ţară.

Au rezultat de aici, înafara unei crize politice adânci, următoarele foloase: am putut vedea cu toţii că în România s-a ev