A uitat cum e să dormi într-un pat, să stai pe salteaua moale şi pur şi simplu să te uiţi pe pereţi până adormi. Luxul ăsta îl trăise demult, parcă într-o viaţă anterioară, la el acasă, la Braşov.

„Un om normal aici ar trebui să fie, nu să doarmă liniştit acasă“, spune revoluţionarul Nicolae Rusu, pentru Jurnalul Naţional. Căci el, din martie şi până astăzi, doarme pe o băncuţă din faţa Teatrului Naţional. A acoperit-o cu o pătură şi zice că ăla e patul lui, de la revolte încoace. Ţine ca noptieră un scaun rebegit, plin cu ziare.

A uitat cum e să dormi într-un pat, să stai pe salteaua moale şi pur şi simplu să te uiţi pe pereţi până adormi. Luxul ăsta îl trăise demult, parcă într-o viaţă anterioară, la el acasă, la Braşov.

„Un om normal aici ar trebui să fie, nu să doarmă liniştit acasă“, spune revoluţionarul Nicolae Rusu, pentru Jurnalul Naţional. Căci el, din martie şi până astăzi, doarme pe o băncuţă din faţa Teatrului Naţional. A acoperit-o cu o pătură şi zice că ăla e patul lui, de la revolte încoace. Ţine ca noptieră un scaun rebegit, plin cu ziare.