Este o regula absoluta in politica. Exemplele sunt nesfarsit de multe. De fiecare data cand un partid a stiut sa faca agenda publica a avut numai de castigat. De cate ori un partid, indiferent de potentialul sau, a avut o atitudine doar de tip reactiv a pierdut. Acelasi lucru este valabil si in cazul unor alegeri prezidentiale. In acest moment, constatam ca singura forta politca din Romania, care face agenda publica, este Partidul Poporului Dan Diaconescu. Iar Dan Diaconescu este singurul personaj politic care, si in plan individual, reuseste aceeasi performanta. Si asta in timp ce formatiunea aflata la putere, USL, si principala formatiune din opozitie, PDL, forjata recent in Alianta Romania Dreapta, au ramas pur si simplu in pozitie de spagat.

Sunt saptamani de cand, zi de zi, de dimineata pana seara, Dan Diaconescu sparge toate ecranele televizoarelor. Si se insinueaza ferm in constiinta cetatenilor. Isi pledeaza cauza. Si convinge pe cine poate sa convinga. Iar numarul celor convinsi de Dan Diaconescu creste fara incetare. Tema aleasa de el este extrem de populara. Punctul de plecare este situatia de la Oltchim. Care excede interesul celor cateva zeci de mii de familii din Ramnicu Valcea si Pitesti, care, in mod direct sau din patriotism local, ar putea sa fie interesate in rezolvarea situatiei combinatului si, eventual, a situatiei Arpechim. De fapt, intreaga populatie a Romaniei a resimtit, in mod dureros, o serie intreaga de greseli grave sau de tradari ale interesului national sau de mari acte de coruptie savarsite cu ocazia marilor privatizari facute de-a lungul anilor de statul roman. Este clar ca ceea ce s-a intamplat nu a fost in regula. E clar ca prin sacrificarea a sute de mii de locuri de munca, de cele mai multe ori s-au imbogatit, in mod incorect, personaje locale, intrate apoi in topul asa-zisilor mari oameni de afaceri. Ori, si mai grav,