Într-un an lejer pentru admiterea la facultate, candidații s-au luptat pentru specializări fără niciun viitor. Cât de rupți sunt tinerii de realitățile pieței și cine poartă vina pentru aceste aberații?

În 2008, concurența pe un loc la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării (FJSC) din București era de 6,5 candidați. Patru ani mai târziu, zeci de ziare și reviste din toată țara au tras obloanele, audiența presei scrise, în general, a scăzut de peste trei ori, iar mii (și nu exagerăm) de ziariști au fost nevoiți fie să renunțe la meserie, fie să jongleze între diverse publicații cu durată de viață limitată. Și totuși, în 2012, același FJSC a raportat o concurență de aproape opt candidați pe loc, în condițiile în care instituția a rămas una dintre foarte puținele care mai organizează examen de admitere, restul facultăților optând, în majoritate covârșitoare, pentru concursul pe bază de dosar. În fața acestei cifre, nu poți să nu te întrebi ce planuri de viață au, totuși, absolvenții noștri de liceu?

Aberații se regăsesc la orice pas. Așadar, pentru un loc la hidrologie și metrologie, în cadrul Facultății de Geografie din Universitatea București, s-au luptat 13 tineri, în timp ce pentru specializările de studii europene puse la bătaie de facultățile de istorie și de litere ale aceleiași instituții (specializare emblematică pentru neconcordanța cu piața muncii) concurența a fost de circa opt candidați pentru un loc. 6,5 a fost concurența la specializarea Publicitate din cadrul Facultății de Științe Politice din Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, în condițiile în care agențiile de advertising au fost printre primele companii care au înghețat angajările încă de la debutul crizei.

2012 este unul dintre cei mai negri ani din istoria postdecembristă a învățământului superior românesc, majoritatea universităților