Porumboiu ăla bătrân – îi zic aşa pentru a-l deosebi de fiu-său, regizorul – nu se lasă până nu-şi dă toată arama pe faţă. Asta pare a fi opera vieţii lui, căreia i se dedică total. Să ne arate cât poate coborî de jos.
Parcă nu era de ajuns că ţine pe posturile de televiziune spiciuri mai lungi şi mai anoste ca ale lui Fidel Castro. Parcă nu ajungea că se ceartă cu toată lumea din sport, începând cu antrenorii echipei sale, pe care îi angajează doar pentru a-i da oleacă mai încolo afară, cu nişte şuturi în cur zgomotoase. Parcă nu era de ajuns că-i face cum îi vine la gură şi pe Piţurcă, şi pe Becali, şi pe ăia doi din fruntea echipei CFR Cluj...
Miliardarul ăsta cu capul rond ca mingea de fotbal a mai făcut recent un pas înainte. După un meci din Cupa României, supărat pe înfrângerea în faţa echipei din Botoşani, l-a pocnit pe-un jucător din echipa pe care-o finanţează. Ăla îl enervase pentru ratarea unor oportunităţi rare de a marca în poarta adversarului, aşa că trosc-trosc! Şi iar trosc!
Ce mizerabil, ce mizerabil! Cum să faci aşa ceva, dacă te consideri om cu educaţie?! S-a scris de Porumboiu că le pune muzică simfonică vacilor sale, ca prin calmare fetele cornute să dea lapte mai bun şi mai mult. Oare el de ce nu se aşază în staul lângă vaci, să se calmeze odată cu ele?
Comportamentul lui Porumboiu începe să-mi întărească o mai veche bănuială de-a mea. Şi nu numai de-a mea, ci şi de-a unor oameni mai inteligenţi puţin ca mine.
Ştim că în România nimic nu este ceea ce pare. Nici măcar doctoratul lui Ponta, care are totuşi nişte ştampile oficiale pe el. Nici măcar numele liberalului Crin, care ar fi nu chiar Antonescu, ci mai mult Căcărău sau Caca-rău, nu-mi aduc bine aminte.
Şi-atunci, de ce afacerile vasluianului ar fi chiar ale lui? Poate un ins limitat să facă avere nu din ţepe instantanee, ci din agricultura care pretinde r
