O adevarata revolutie in moda s-a produs dupa razboi. Barbatii, care nu concepeau sa se prezinte in societate fara cravata si costum, au trecut treptat la tinuta sport. Femeile si-au scurtat fusta si au lansat moda mini.
Treapta urmatoare a aparut in a doua jumatate a secolului trecut, cand, atat barbatii cat si femeile, s-au aratat incantati, respectiv incantate, de tinuta "unisex".
Moda unisex s-a impus rapid prin tricouri si prin faimosii blue jeans, sintagma tradusa rapid in limba romana prin cuvantul "blugi", pe vremea cand, daca te dadeai la vreun cuvant englezesc, prezentai pericol pentru siguranta statului. Era la moda sa inveti limba rusa cantand.
Atunci a aparut peste ocean o expresie cu care la noi ai fi devenit si mai suspect. Poate ca, de aceea, expresia nici nu s-a prea uzitat in patria socialismului biruitor: "t-shirt".
Este vorba de faimoasele tricouri cu maneca scurta, care etalate desfasurat in vitrine, sugerau litera "T". Tricourile n-au aparut in forma lor cea mai simpla. Erau imprimate cu inscriptii sau embleme care il individualizau pe purtator, il rememorau pe producator sau sugerau mesajul unei reclame comericale.
Culmea gloriei acestor "t-shirt" a avut loc in campania electorala a viitorului presedinte al SUA, Dwight Eisenhower, cand s-au lansat in America mii, poate chiar milioane de maiouri cu inscriuptia "I like Ike", cum am spune intr-un limbaj romanesc fara pretentii "imi place de Ike". Ike era diminutivul folosit in familie de Dwight Eisenhower.
Inca si astazi, arta inscriptionarii pe maiouri preocupa designerii din intreaga lume, fiecare cautand sa fie original, si nu odata mesajele depasesc limitele conventionalului, vizand apropouri erotice sau aluzii sexuale.
Dar nu lipsesc nici realizari efectiv artistice, cu prezentari surprinzatoare, specifice pen
