Se spune că înainte să ai pretenția ca micuțul tău să te asculte, ar trebui să îl asculți tu pe el. De multe ori, ai atâtea de făcut încât nu mai ai timp să stai de vorbă cu el. Și poate te întrebi ce ar putea să îți zică o mogâldeață de numai câțiva anișori? Se spune că înainte să ai pretenția ca micuțul tău să te asculte, ar trebui să îl asculți tu pe el. De multe ori, ai atâtea de făcut încât nu mai ai timp să stai de vorbă cu el. Și poate te întrebi ce ar putea să îți zică o mogâldeață de numai câțiva anișori?

Dar timpul trece, copilul creşte şi, dacă nu s-a obişnuit să comunice cu tine, nu o va face nici când va fi mare. Iar la pachet cu asta, ar putea să vină şi faptul că, la rândul lui, nu te va asculta.

A-i acorda atenţie arată că îi respecţi sentimentele şi îi dă timp să îşi exprime gândurile sau dorinţele. Dacă nu faci asta, probabil că va începe să te preseze până va obţine ce vrea. În plus, exemplul tău contează foarte mult. Dacă tu îl asculţi, va proceda şi el la fel cu tine. Opreşte-te din ceea ce faci şi uită-te la el când vorbeşte. Arată-i că ai înţeles. Dă din cap şi vezi care este sentimentul din spatele vorbelor sale. Uneori, nici el nu realizează ce simte, aşa că spune-i cu voce tare ce gândeşti. De exemplu: "Înţeleg că eşti supărat că trebuie să plecăm mai repede din parc". Nu înseamnă neapărat că îi vei îndeplini dorinţa, dar îi arăţi că eşti atentă la ceea ce vrea el şi la emoţiile lui, ceea ce îl va face mai înţelegător.

Atunci când vrei să îl rogi ceva, contează atât ce spui, cât şi tonul vocii sau gesturile pe care le faci. Astfel, formulează cereri simple şi clare. De exemplu: "Să fii acasă la ora 8.00" şi nu "Să te întorci devreme", "Înainte de lăsarea serii" etc., formulări care pot da naştere interpretărilor. Tonul nu trebuie să fie răstit, dar nici prea moale. Dacă îi spui ce vrei cu o voce ezitantă, nu te va asculta. Fii