Cazul Universității Bioterra e emblematic nu numai pentru cât de înfloritoare și profitabilă a fost și este afacerea fabricilor de diplome, ci și pentru sprijinul acordat de puterea politică, prin legislația îngăduitoare, prin prelungirea unor termene de grație, prin ochi închiși la dosare de acreditări amânate sau neglijent întocmite.

Anul universitar s-a deschis, săptămâna aceasta, sub auspicii nu dintre cele mai fa­vorabile. Studenți mai puțini – și finanțare pe măsură, pentru că ministerul a con­ti­nuat logica strict can­ti­ta­tivă a bugetării. Instituțiile de învățământ superior de stat nu au primit cadouri anul acesta de la doamna ministru Ecaterina An­dro­nescu. Cu o notabilă ex­cepție, prin favorizarea evi­dentă a Universității Po­litehnice, al cărei rector a fost. În cazul Politehnicii, corpul profesoral este re­prezentat într-o uimitoare proporție în noul CNATDCU, numit și recompus pen­tru uzul protectorilor academici ai pri­mu­lui ministru. În oglindă, Universitatea din București, vinovată în ochii aceleiași doamne ministru pentru imensa culpă de a fi jucat cinstit și onorabil în scandalul plagiatului lui Victor Ponta, a fost pe­dep­sită cu amenințări și cu statut de Ce­nu­șăreasă. Cu mai multe sedii în litigiu, cu un deficit dat de o subfinanțare cronică, cu salarii la minimum și norme încărcate la maximum, Universitatea din București – ca și alte universități de stat din țară, aflate și ele pe locuri de top în clasamentul alcătuit anul trecut după nesfârșite eva­luări, dar subfinanțate – este, în plus, lă­sată să ducă o luptă inegală cu un ad­ver­sar susținut pe ușa din dos de actuala gu­vernare. E vorba, firește, de universitățile – impropriu numite astfel – particulare, marea afacere demarată la începutul ani­lor ‘90, concepută inițial ca să dreneze bani mulți puși la saltea în anii cea­u­șis­mului. De la bun început, în conducerea acestor