Astă vară am făcut un popas la Fontainebleau, printre altele, locul în care Napoleon Bonaparte şi-a luat Adio de la Garda Imperială. Momentul s-a petrecut în istorica zi de 20 aprilie 1814 la capătul scării în formă de potcoavă a Castelului. Sursa: EVZ

Dispozitivul audio îţi dă posibilitatea să asculţi, în interpretare, celebrele cuvinte:

„Eu plec. Voi, prietenii mei, continuaţi să serviţi Franţa!“

M-am învîrtit un timp în jurul locului pentru care Castelul Fontainebleau e asaltat de turişti din toată lumea, încercînd să-mi imaginez cum ar fi arătat întîmplarea dacă pe vremea respectivă ar fi existat televiziunile de știri.

N-am reușit.

Acum, la finele lui septembrie și începutul lui octombrie 2012 am reușit.

Am curaj.

Ieşirea lui Napoleon pe uşa Castelului ar fi fost aşteptată ore în şir de carele de reportaj ale televiziunilor.

De cum s-ar fi crăpat uşa, o armată de reporteri şi reporteriţe, ţinînd în mîini, ca pe nişte reteveie, microfoanele pentru direct, urmată de armata operatorilor cu camere ţinute pe umăr, ca pe nişte lansatoare de grenade, s-ar fi năpustit pe scară în sus. Napoleon s-ar fi oprit şi-ar fi făcut o declaraţie de presă. După aceea, ar fi coborît scara însoţit de jurnaliştii pe cale să se încaiere pentru a fi cît mai aproape de el cu microfonul.

Ajuns jos, în Curte, ar fi ţinut celebrul discurs, transmis, fireşte, şi el în direct.

O dată încheiat Adio-ul către Gardă, Împăratul s-ar fi îndreptat spre cabrioleta menită să-l ducă în exil, pe insula Elba.

Echipele de televiziune l-ar fi însoţit strîns, ca şi cum l-ar fi arestat, şi l-ar fi surprins video făcînd cu mîna pe fereastra atelajului.

Cum de-am reuşit să-mi imaginez scena?

Foarte simplu.

Vineri, 28 septembrie 2012, am fost martorul momentului istoric numit ieşirea lui Dan Diaconescu din clădirea Ministerului Economiei. @N_