Proba de foc a Universităţii Bioterra din Bucureşti este să o găseşti. Niciun drum nu părea să ducă pe strada Gârlei, numărul 81. Deși înscrierile s-au terminat pe 30 septembrie, ieri încă mai puteai depune dosar ca să devii student.
Metrou Aviatorilor, 335, mers pe jos, aşteptat 205 o jumătate de oră, navigaţie prin GPS, ca până la urmă să dai într-o margine de lac, la capătul unei străduţe cu vile de lux. Universitatea Bioterra are multe clădiri.
Pentru fiecare specializare, o clădire pe măsură. Corpul A, B, C, D, niciun avizier valabil. Doar o femeie de serviciu ce mătura alene o alee, înlăturând urmele toamnei. În rest, pustiu. Corpul D, însemnat cu o plăcuţă ruginită „Rectorat”, era pustiu. Mirosea a hârtie udă şi mucegai, iar la etaj, în nişte birouri încărcate, secretarele băteau de zor la calculator. Nişte doamne tolănite pe-o canapea discutau în şoaptă.
„Aici se fac înscrierile?”
„Nu, dincolo”, se aude o voce din interiorul biroului.
Un mic avizier din primăvară anunţa o restanţă la începutul toamnei. Un grup pestriţ de bărbaţi între două vârste au trecut grăbiţi pe lângă avizier. Unul dintre ei, cu un început de chelie şi tricou în dungi, întreabă repezit:
„Ce căutaţi?”
„Avizierul, vreau să aflu orarul.”
„La ce facultate, domnişoară?”
Opţiunile nu erau favorabile. Ingineria produselor alimentare, cotrolul produselor alimentare, protecţia consumatorului şi ... Drept. Aşa că, desigur, am ales cea mai simplă denumire.
„Pentru Drept, în clădirea nouă”, şi face un semn scurt cu capul.
Nu era nicio clădire nouă în jur. O curte, un fast-food, vechile clădiri cu aspect de grădiniţe în paragină, dar nimic nou. Domnul cu tricou în dungi urmărea scena împreună cu amicii săi. După ceva timp de învârtit în cerc, s-a apropiat încruntat.
„Nu ştiu unde
