Prin întregul său traseu geopolitic, Ante Ciliga este unul dintre personajele emblematice ale sec. XX. Relatarea experienţei sale personale din URSS reprezintă o amplă disecţie a societăţii sovietice, în perioada 1926-’36.

Ante Ciliga s-a născut în anul 1898 în sa­tul Segotici din peninsula Istria, aflată în gra­niţele Imperiul Austro-Ungar, într-o fa­milie de ţărani de origine croată, chiar da­că rezonanţa numelui său ne-ar îndemna să credem că ar avea mai degrabă origini istro-române (o simplă speculaţie proprie, care nu este confirmată de sursele bio­grafice) slavizate, aşa cum au fost atât de mulţi romanici sud-dunăreni. După pră­bu­şirea Austro-Ungariei, peninsula Istria a fost anexată de Italia, astfel încât Ciliga a mai bifat, fără să vrea, o naţionalitate, cea italiană. Şi-a început studiile la Mostar, în Bosnia-Herzegovina, aflată atunci tot în componenţa Austro-Ungariei, participând la tulburările naţionaliste din regiune, fi­ind exmatriculat din colegiu şi in­ter­zi­cân­du-i-se să mai studieze în vreo şcoală bosniacă. S-a întors în Istria, iar pentru că războiul dintre Austro-Ungaria şi Italia izbucnise în 1915, a fost obligat să plece la Brno, în Cehia, pentru a-şi continua stu­diile. Brno, un important centru mun­ci­toresc în partea austriacă a Imperiului, i-a oferit o primă introducere în lupta de cla­să. După izbucnirea revoluţiei bolşevice din Rusia, a aderat într-o primă fază la Par­ti­dul Socialist Croat, iar în 1919 la Par­tidul Co­munist Iugoslav, secţie a ce­le­bru­lui Co­mintern. În primăvara anului 1919 s-a în­rolat voluntar într-un detaşament co­mu­nist care sprijinea regimul comunist al sfa­turilor din Ungaria lui Béla Kun. A revenit în Iugoslavia, unde a continuat să militeze în rândurile comuniştilor radicali până la plecarea sa în URSS, în 1927, implicându-se în confruntările dintre fascişti şi co­mu­nişti din Istria, cunoscând