Hess, de Alina Nelega, cu Nicu Mihoc, regia Gabi Cadariu, a fost reprezentat luni, 1 octombrie, ora 21:00, în Vopsitoria Teatrului Naţional, în cadrul Unidrama 2012. Din parcarea din spatele Teatrului Național, chiar în dreapta intrării la sala mică, e intrarea în curtea interioară a teatrului, la 20:50, când am ajuns curtea era plină de oameni care așteptau să vadă sau să revadă spectacolul Hess, mulți, și eu printre ei, atrași și de spațiul în care urma să se joace, „Vopsitoria” Teatrului Național. La ora 21:00, am fost invitați să intrăm în clădirea teatrului și am purces pe un hol îngust, care dădea într-un spațiu ceva mai larg unde erau depozitate elemente de decor din spectacole mai vechi, mă simțeam ca-ntr-o incursiune în măruntaiele Naționalului, apoi la dreapta „Vopsitoria”, o cameră cu pereții murdari și tavanul foarte înalt, un fel se semi-hală. Nicu Mihoc, Hess, stătea cu fața la cel mai îndepărtat perete într-un scaun cu rotile, nemișcat, „ultimul nazist” își așteaptă publicul, stând cu spatele la el, la ultima cină. Scaunele erau așezate pe celelalte trei laturi ale încăperii. Mai erau câteva scaune și pe un fel de pasarelă, balcon lipit de peretele opus spațiului scenic. Spectatorii se așează, locurile sunt insuficiente, se stă în picioare și pe scară. Se stinge lumina, în fața peretelui gol, Hess(Nicu Mihoc) cu spatele la public, luminat frontal de un spot, stă în scaun, spectacolul începe cu o lungă tăcere, timp în care pe fondul sonor, Hess, își mișcă doar brațul pentru a bea apă dintr-o cană lucioasă de tablă, care reflectă lumina sub forma unei panglici curbe, care urmând mișcarea brațului, se ridică înspre tavan, trece peste capul lui Hess și pare să se-ndrepte, parcurgând tavanul, spre public. După 40 de ani de încarcerare şi tăcere, Rudolf Hess, mâna deapta a Führer-ului până în 1941, condamnat la închisoare pe viaţă de tribunalul de la Nurembe