Doamnă Bianca Burța-Cernat, domnule Ovidiu Șimonca, cele trei pagini însumate în care răspundeți, înObservator Cultural, nr. 643, articolului meu din 22, ar presupune, drept replică analitică, să scriu o broșură. N-o voi face, așa că vă ofer acest răspuns sumar și foarte incomplet.
Protestați că vă consider mânați de ură, frustrare și rea-credință. Fie, nu e ură, nu-i frustrare, nu-i rea-credință. (Deși nu știu cum să calific unele scoateri din context ale analizelor mele.) E altceva însă, anume orbire. Aveți ochi, dar nu vedeți, sau vedeți, dar refuzați să înțelegeți. De aceea, „dialogul“ pe care îl propuneți seamănă cu cel care avea loc pe timpuri între intelectualii occidentali prosovietici și adversarii lor. Când aceștia din urmă arătau că în URSS există lagăre de concentrare, ceilalți replicau: bine, dar în Statele Unite, negrii sunt linșați!
Îngrijorarea generală
Las de-o parte, doamnă Burța-Cernat, calificarea programului dreptei ca „halucinație politică primejdioasă“. Dinspre stânga, unde vă plasați, el nu are cum să apară altfel. Să vorbim însă despre fapte și lucruri deja întâmplate. Aici metoda favorită a dvs., ambilor, este relativizarea și comparația nepotrivită.
De exemplu, domnule Șimonca, puneți, mi se pare mie, pe același plan plagiatul lui Victor Ponta și o anumită afirmație mai veche a lui Traian Băsescu, anume că nu va desemna un premier de la USL. De o parte, un fapt incontestabil; de partea cealaltă, o declarație infirmată între timp!
Sau: vi se pare comparabilă schimbarea expeditivă a Avocatului Poporului cu o presupusă lipsă de reacție a d-nei Monica Macovei față de „lista lui MRU“. Iarăși, de o parte, un fapt brut; de partea cealaltă (dacă lista e autentică), un simplu gest politic, în cel mai rău caz, prea „politic“.
D-na Burța-Cernat judecă asemănător: decizia irevocabilă a ins
