Cum în lumea politică nu se simte nimeni vinovat să se afle în incompatibilitate, nici în lumea jurnaliștilor de pe la noi incompatibilitatea morală nu este socotită un păcat capital.
Consiliul Național al Audiovizualului a publicat pe site, spre dezbatere, proiectul de decizie privind regulile campaniei electorale pentru alegerile parlamentare prin intermediul serviciilor media audiovizuale. Spre deosebire de print, unde funcţionează regula semnului de publicitate, radioul și televiziunea au reguli și restricții numeroase prevăzute de Legea audiovizualului și stabilite practic prin decizii ale CNA, coroborate cu capitolul 7 din Legea electorală nr. 35/2008. Luat în sine, documentul corespunde tuturor standardelor din lumea democratică: se vorbește despre campanie echitabilă, despre corectitudine și echilibru, se subliniază repetat că publicul are dreptul la informații lămuritoare pentru a vota în cunoștință de cauză, iar „competitorii electorali“, cum sunt numiți candidații, trebuie să se poată face cunoscuți în deplin fair-play. Se menționează gratuitatea accesului pe televiziunea publică și pe canalele radioului public, după grile precise, pe ore și fracțiuni de minute, în emisiuni de dezbatere sau de promovare electorală. Şi canalele private se supun rigorilor timpilor de antenă, dar pe bani, cu tarife declarate.
Foarte bune toate aceste reguli, fiindcă obligă la un strop de echilibru într-un context turbat, unde pare că nicio regulă nu mai contează într-o campanie mediatică perversă, părtinitoare, stridentă, desfășurată fără oprire, de luni întregi. Sau de ani întregi? Paradoxal însă, reglementările determină emisiuni plicticoase, mai ales în mediile publice, unde partidele difuzează în colțișorul lor de antenă discursuri neinteresante, fragmente din conferințe de presă, bla-bla-uri la care nu se uită nimen
