Cum în lumea politică nu se simte nimeni vinovat să se afle în incompatibilitate, nici în lumea jurnaliștilor de pe la noi incompatibilitatea morală nu este socotită un păcat capital.

Consiliul Național al Audiovizualului a publicat pe site, spre dezbatere, proiectul de decizie privind regulile campaniei electorale pentru ale­gerile parlamentare prin intermediul ser­vi­ci­ilor media audiovizuale. Spre deosebire de print, unde func­ţionează regula semnului de publicitate, radioul și tel­evi­zi­unea au reguli și restricții nu­meroase prevăzute de Legea audiovizualului și stabilite prac­tic prin decizii ale CNA, coro­borate cu capitolul 7 din Le­gea electorală nr. 35/2008. Luat în sine, documentul co­respunde tuturor standardelor din lumea de­mocratică: se vorbește despre campanie echi­tabilă, despre corectitudine și echilibru, se su­bliniază repetat că publicul are dreptul la in­formații lămuritoare pentru a vota în cu­noș­tință de cauză, iar „competitorii electorali“, cum sunt numiți candidații, trebuie să se poa­tă face cunoscuți în deplin fair-play. Se men­ționează gratuitatea accesului pe televiziunea publică și pe canalele radioului public, după gri­le precise, pe ore și fracțiuni de minute, în emisiuni de dezbatere sau de promovare elec­torală. Şi canalele private se supun rigorilor timpilor de antenă, dar pe bani, cu tarife de­clarate.

Foarte bune toate aceste reguli, fiindcă obligă la un strop de echilibru într-un context tur­bat, unde pare că nicio regulă nu mai contează într-o cam­panie mediatică perversă, păr­tinitoare, stridentă, des­fă­șu­rată fără oprire, de luni în­tregi. Sau de ani întregi? Pa­radoxal însă, reglementările de­termină emisiuni plicticoase, mai ales în mediile publice, un­de partidele difuzează în colțișorul lor de antenă dis­cursuri neinteresante, fragmente din con­fe­rințe de presă, bla-bla-uri la care nu se uită ni­men