Un documentar TV austriac, „Vise naţionale - Adio de la Europa?”, şi revista germană „Osteuropa“ tematizează situaţia actuală din Ungaria guvernată de cabinetul premierului Fidesz, Viktor Orbán, analizează recursul la mituri fondatoare, critică instrumentalizarea istoriei naţionale, iredentismul, rasismul şi antisemitismul din ţara vecină.
Corespondentul RFI la Berlin, William Totok
Ce s-a-ntîmplat cu fostul luptător pentru drepturi civice, Viktor Orbán, care s-a transformat într-un autocrat, poreclit "Puszta-Putin", care azi compară Uniunea Europeană cu defuncta Uniune Sovietică şi care îşi cimentează puterea prin măsuri care contravin codexului etic european? La aceste întrebări au încercat să răspundă publicista Andrea Morgenthaler şi politologul Paul Lendvai într-un amplu documentar difuzat miercurea trecută de televiziunea austriacă (ORF 2 sub titlul: "Vise naţionale - Ungaria: Adio de la Europa?“
Întrebări similare îşi pune şi revista „Osteuropa“ (nr. 12, 2011) care a dedicat chestiunii un număr special: „Quo vadis, Hungaria? Critica raţiunii ungare“. Printre colaboratri se află experţi, politologi, scriitori şi istorici. Unul dintre ei, care apare şi în filmul documentar este activistul civic, azi un critic al guvernului de la Budapesta, Rudolf Ungváry. El explică evoluţia politică negativă în direcţia unui etnocentrism militant reprezentat de către un regim cu un pronunţat caracter autocratic prin faptul că Ungaria nu a reuşit să depăşească stadiul pre-modern al istoriei sale. De la 1848 încoace, Ungaria a înregistrat numai eşecuri. Dezamăgirile populaţiei şi-au găsit o supapă în mituri naţionale şi în mistificări ale propriei istorii.
Astfel, proiecţiile colective asupra unui trecut glorios, practic inexistent, sunt instrumentalizate de către grupuri şi partide politice de dreapta şi extremă dreapta, cum ar fi de pildă, Jobbik.
