A existat, într-adevăr, o revoluţie sexuală? Una din temele pe care le explorez în cartea mea, "Vaginul: O nouă biografie", este că societăţile occidentale, "eliberate" din punct de vedere sexual, în care imaginile şi conţinutul sexual sunt disponibile peste tot, nu au fost atât de eliberatoare şi pentru femei. Multe dintre reacţiile primite ca răspunsuri la cartea mea întăresc această convingere.

Multe răspunsuri au fost pozitive: lucrarea este în topul Publishers Weekly al cărţilor ştiinţifice ale toamnei. Dar tonul unor critici - de la "mistica de a face curte la zorzoane" şi "veşti rele pentru toate posesoarele" - sugerează că până şi o cultură în care milioane de femei devorează o carte despre sado-masochism, "Fifty Shades of Grey", încă are probleme să discute despre sexualitatea femeilor într-o lumină pozitivă, care le dă putere.

Trebuie să avem această discuţie. Peste tot în lume, foarte multe femei sunt luate în vizor din cauza sexualităţii lor: sunt mutilate genital, căsătorite timpuriu, violate, lapidate pentru "preacurvie" şi pentru alte delicte sexuale şi li se spune că dorinţa lor le transformă în nişte păcătoase care merită să fie abuzate. Natasha Walter, care lucrează cu femeile refugiate în Londra, arată că forma de persecuţie pentru care aceste femei aleg să fugă din ţara lor este cea sexuală şi că, de multe ori, în această situaţie, legea nu le validează cererea de acordare a azilului.

Societăţile noastre nu iau în serios integritatea sexuală a femeilor sau crimele săvârşite împotriva ei.

Istoria modernă a sexualităţii femeilor a fost întinată cu dezinformări, ruşine şi frustrări sexuale. Când Shere Hite a publicat "Raportul Hite: Un studiu naţional asupra sexualităţii femeilor" (Hite Report: A Nationwide Study of Female Sexuality) în 1976, aproximativ o treime dintre americance au mărturisit că nu ajung la orgasm