Să încercăm a continua discuţia despre destinul cărţii, începută în ziarul de sâmbătă. De încheiat, nu văd să se încheie grabnic, fiindcă cele două poziţii par ireconciliabile (carte făr-de moarte / carte muribundă), iar răspunsul cel mai autoritar nu-l poate oferi decât timpul. Cartea se năştea cu un veac înainte de Hristos, când foile de papirus, legate laolaltă, au înlocuit tăbliţele de lemn, piatră, ceramică, dar şi pergamentul, scump şi greu de mânuit. Încă de atunci, cartea s-a aşezat la temelia culturii omenirii, rang rămas până mai ieri evident şi de necontestat. Şi nu-i vorba doar despre iminenţa unei schimbări de tehnologie, ci de o adevărată revoluţie în domeniu.
În epoca victoriană, becul inventat de Edison n-a fost creditat cu şanse să detroneze lampa şi lumânarea, aprinse încă în zorii umanităţii. Contestările s-au ţinut lanţ; finalul, desigur, se ştie. Nu-i exclus ca un traiect similar să urmeze şi soarta cărţii. Aşa-numitul ebook nu va aduce cu sine marea schimbare. Încă pare a semăna prea mult cu cartea clasică! Adevărat, grafica volumului, începând chiar cu prima copertă, se poate modifica în timpul lecturii. Şi textul ca atare este posibil să se schimbe din mers: te-ai plictisit de Dostoievski, un clic şi treci la Pavel Coruţ, fiindcă tableta de 3 mm grosime poate cuprinde cărţile esenţiale ale tuturor veacurilor, plus cele cu includere justificată de cota de piaţă avută la un moment dat. Dispare împărţirea pe pagini, apar videoclipurile însoţitoare ale scenelor mai importante, apare un suport muzical ce funcţionează undeva, în planul al treilea. Dacă doreşte, „lectorul” poate renunţa la afişarea textului: urmează a fi citit (ori interpretat actoriceşte) de un terţ nevăzut, sau, de ce nu, prezent în „fereastră”. Cum se vede, ideea de carte se tot... subţiază.
Urmaşii ebook-ului o vor aduce cu totul în pragul dispariţiei, fiindcă pseu
