Raporturile de drept civil au fost modificate de Noul Cod Civil, intrat in vigoare la data de 1 octombrie 2011, ("NCC"), nu doar pentru a corespunde realitatii juridice actuale ori pentru a codifica curente jurisprudentiale si doctrinare consacrate, dar si pentru a corela legislatia nationala cu cerintele dreptului european.
Avand in vedere aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, potrivit Constitutiei Romaniei si jurisprudentei Curtii de Justitie a Uniunii Europene ("CJUE"), dreptul european face parte din dreptul intern si se aplica prioritar fata de acesta din urma (in masura in care exista un conflict intre norma nationala si cea europeana). In plus, dreptul european se aplica in mod direct raporturilor nationale, atat conform Tratatului de Functionare al Uniunii Europene ("TFUE"), cat si potrivit jurisprudentei CJUE.
Art. 5 NCC a reluat dispozitiile art. 148 din Constitutie, stabilind ca: "in materiile reglementate de prezentul cod, normele dreptului Uniunii Europene se aplica in mod prioritar, indiferent de calitatea sau de statutul partilor". Faptul ca acest principiu (al prioritatii normei europene) este prevazut si in NCC, incurajeaza subiectele de drept sa se prevaleze de normele comunitare in fata instantelor judecatoresti, atunci cand acestea considera ca le-au fost incalcate drepturile consacrate la nivelul normei comunitare, norma aflata in conflict cu cea nationala.
Corelat cu art. 5 NCC este art. 4 NCC care stabileste, prin alin. (2), aplicabilitatea prioritara a tratatelor privind drepturile omului la care Romania este parte, astfel: "[d]aca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile"
